Când se înțarcă puii de porumbei
În mod obișnuit, puii se separă de părinți la aproximativ 25-30 de zile. În loturile viguroase, unde puii au crescut uniform și au început deja să ciugulească activ, separarea poate merge bine în acest interval. La puii mai mici, întârziați, proveniți din perechi care au hrănit slab sau dintr-un cuib cu doi pui foarte inegali, este mai sigur să se aștepte câteva zile.
Nu data din calendar decide singură. Puiul pregătit pentru înțărcare are penajul aproape complet, stă bine pe picioare, se deplasează sigur prin compartiment și se duce singur la hrănitoare. După ce părinții sunt hrăniți, urmăriți puii: cei pregătiți ciugulesc boabe, nu doar le răscolesc cu ciocul. Verificați și gușa spre seară. Ea trebuie să conțină hrană, nu să rămână goală după o zi întreagă.
Un criteriu practic este consumul de apă. Puii trebuie să știe unde se află adăpătoarea și să bea singuri. În primele zile, lipsa apei este una dintre cele mai frecvente cauze ale scăderii de condiție la tineretul proaspăt separat.
Cum se înțarcă puii de porumbei fără stres inutil
Separarea bruscă poate funcționa la puii foarte bine dezvoltați, dar cere control atent în primele 3-5 zile. Pentru crescătoriile cu un număr mai mare de pui, varianta cea mai sigură este mutarea tineretului într-un compartiment curat, luminos și ușor de supravegheat, unde hrana, apa și mineralele sunt vizibile imediat.
Puii nu trebuie mutați într-un spațiu aglomerat, cu adulți dominanți sau cu tineret mai mare care îi alungă de la hrană. Înțărcarea este deja un stres biologic. Dacă se adaugă frigul, curentul de aer, umezeala, lupta pentru loc la hrănitoare și igiena slabă, riscul de tulburări digestive crește mult.
În primele zile, puneți hrana în mai multe puncte joase și accesibile. Adăpătoarea trebuie să fie curată, stabilă și ușor de găsit. Este util ca puii să fie introduși dimineața sau la prânz, când aveți timp să îi observați până seara. O mutare făcută târziu, urmată de lipsa controlului, poate însemna că un pui nu a mâncat și nu a băut o zi întreagă.
Dacă puii sunt foarte atașați de părinți sau nu consumă suficient, se poate prelungi perioada de adaptare prin menținerea lor câteva zile într-un compartiment alăturat. Ei aud și văd porumbeii maturi, dar sunt obligați să învețe să se hrănească singuri. Metoda nu este necesară în fiecare crescătorie, însă ajută atunci când lotul este neuniform.
Controlul zilnic după separare
Primele cinci zile stabilesc calitatea înțărcării. Observați fiecare pui dimineața și seara, nu doar lotul ca ansamblu. Un tânăr sănătos este alert, are ochiul viu, penajul lipit de corp și gușa alimentată după masă. Un pui care stă umflat, doarme mult, evită hrănitoarea sau are dejecții apoase trebuie izolat pentru verificare.
Palpați ușor gușa la câțiva pui din fiecare grupă. Dacă este goală la mai mulți tineri, problema nu este individuală: amestecul de hrană poate fi prea greu de consumat, hrănitoarele pot fi prost amplasate sau apa poate fi insuficient accesibilă. Dacă doar un pui rămâne în urmă, acesta necesită atenție separată și, dacă nu își revine rapid, evaluare de specialitate.
Hrana potrivită pentru puii înțărcați
După separare, puiul nu are nevoie de o hrană foarte săracă, folosită doar pentru menținerea adulților. Organismul lui construiește în continuare masă corporală, penaj și sistem imunitar. O formulă pentru tineret sau reproducție, cu boabe de dimensiuni potrivite și aport echilibrat de proteine, energie și aminoacizi, susține tranziția mai bine decât un amestec format predominant din boabe mari și tari.
Mazărea de dimensiune potrivită, grâul, sorgul, meiul, porumbul de calibru mic și alte semințe ușor de preluat pot face parte din rație, în funcție de amestecul utilizat. Puii au nevoie să învețe mecanic să aleagă și să înghită boabele. De aceea, un amestec excesiv de grosier poate lăsa tinerii cu gușa insuficient umplută, chiar dacă hrana este prezentă permanent.
Hrănirea la discreție în primele zile după înțărcare poate fi justificată, cu condiția ca resturile să fie îndepărtate și hrana să rămână curată. După ce toți puii mănâncă sigur, treceți treptat la programul obișnuit al crescătoriei. Cantitatea se ajustează după consum, consistența dejecțiilor, greutate și activitate, nu după o regulă rigidă aplicată tuturor loturilor.
Nu schimbați în același timp compartimentul, amestecul de hrană și schema de susținere. Dacă apare o problemă digestivă, nu veți mai ști ce factor a declanșat-o. În primele zile după separare, stabilitatea este mai valoroasă decât experimentele alimentare.
Apa, grit-ul și susținerea digestiei
Apa proaspătă trebuie schimbată zilnic, iar adăpătorile se spală riguros. Înțărcarea coincide adesea cu o perioadă în care puii explorează tot, murdăresc ușor apa și pot consuma mai puțin dacă aceasta are gust sau miros neplăcut. O igienă slabă în acest moment deschide rapid drumul către probleme digestive în întregul compartiment.
Grit-ul, mineralele și sursa de calciu trebuie să fie disponibile permanent. Tineretul aflat în creștere are nevoie de minerale pentru dezvoltarea osoasă, pentru digestia mecanică și pentru formarea penajului. Nu puneți mineralizarea doar ocazional, ca tratament. Ea face parte din întreținerea de bază a puilor.
După separare, un probiotic sau un produs de susținere a florei intestinale poate fi util mai ales în crescătoriile unde tineretul a trecut prin tratamente, stres termic ori schimbări de lot. Administrarea se face strict conform etichetei produsului, în apa de băut sau pe hrană. Evitați combinațiile inutile de suplimente: un pui care se adaptează bine are nevoie în primul rând de hrană corectă, apă curată, minerale și liniște.
Greșeli care întârzie adaptarea tineretului
Cea mai costisitoare greșeală este separarea bazată exclusiv pe vârsta puiului. Doi pui de 26 de zile pot avea niveluri complet diferite de autonomie, mai ales dacă unul a fost dominat la hrănire în cuib. A doua greșeală este aglomerarea. În compartimentele prea pline, puii timizi ajung ultimii la hrană și apă, iar diferențele de dezvoltare se accentuează.
La fel de problematică este folosirea unei singure hrănitori pentru un lot mare. Chiar dacă există suficientă hrană, accesul nu este egal. Puneți mai multe puncte de hrănire și păstrați-le joase în prima perioadă. Nu în ultimul rând, evitați tratamentele administrate preventiv fără un motiv clar. Dejecțiile anormale, apatia, vărsăturile sau slăbirea cer identificarea cauzei, nu administrarea la întâmplare a mai multor produse.
Un pui bine înțărcat nu trebuie să supraviețuiască doar separării, ci să iasă din ea cu poftă de mâncare, penaj curat și creștere constantă. Urmăriți aceste semne zilnic: ele spun mai mult despre calitatea lotului decât o dată fixată în calendar.
Comments (0)